V-am visat aseară Maiestate. Vă vedeam ca pe Dumnezeu. Pe El nu l-am mai visat demult. Şi am stat de vorba ca doi prieteni. De fapt, nu îmi amintesc ca Măria Sa să fii spus ceva. Am vorbit numai eu.
În faţa unui preşedinte, oricât ar fii el de extraordinar, aş sta dreaptă ca la armată, i-aş strânge mâna şi i-aş mulţumi. În faţa unui rege m-aş pune in genunchi. În genunchi stăteam şi aseară şi Măria Sa mă privea blând. Încerc să recuperez de câteva zile ani de ignoranţă istorică. Mă gândeam că poate e Doamna Vasilescu de vină. Dar nu e vina ei că îmi făceam tema la mate când ea vorbea de Dumneavoastră. Şi chiar atunci când eram atentă şi totodată fascinată de ceea ce povestea dumneaei, nu reuşeam să reţin nimic. Am o memorie ca un sac găurit. Poate că acum voi reţine ceva din toată istoria asta zbuciumată a noastra.
Trebuie să recunosc că atenţia aspura Maiestăţii Sale mi-a fost atrasă de părerile contrare ale articolelor de pe net. Mulţi militează pentru Monarhie şi şi mai mulţi militează împotriva ei. Înainte să intru într-o tabară sau alta, înainte sa mă încarc cu ură pentru cei care nu văd adevărul, adică ce cred eu, am zis să adun cât mai multe informaţii obiective, fapte. Intrepretarea vroiam să o fac singură. Stiţi Maiestate, eu sunt inginer. Când am nevoie de o explicaţie, dau search pe google. De cele mai multe ori îmi apare Wikipedia. Găsesc acolo câteva referinţe. Dacă tema mă interesează cu adevărat mă duc direct la sursă, dacă e ceva superficial mă mulţumesc cu ecuatiile pe care le dă enciclopedia asta minunată.
Am citit despre cel de-al doilea Război Mondial, despre Legionari, Iuliu Maniu, Zelea Codreanu, Antonescu, despre familia Regală şi în final despre Măria Sa şi fiicele lui. Din păcate nu am găsit nicio ecuaţie, nicio teoremă cu demonstraţie, nimic matematic. Totul e nou pentru mine. Adevărul istoric are un echilibru foarte instabil. Supoziţii peste supoziţii. M-am ridicat din faţa calculatorului după multe ore ştiind mai puţine decât la începutul zilei. Tot ce ştiam era că sunt bucuroasă că vă avem. Să vă dea Dumnezeu ani buni şi luminaţi şi să ne vorbiţi mai des.
Sincer nu mă interesează dacă aţi fugit sau nu cu bijuteriile Coroanei. Şi dacă aţi făcut-o, vă aparţineau până la urmă. Casa regală avea ca averi bijuterii şi tablouri. Actualii conducatori au maşini de lux şi case prin ţări străine. Dacă ar fii să aleg aş prefera să plătesc balurile organizate la curte decât orgiile lipsite de gust ale clasei politice de acum. Dacă nu aţi fugit cu ele rău aţi făcut. Asemenea valori nu se pot lăsa în mâna ucigaşilor de comunişti. Când mă gândesc că despre tot ce am încercat eu să citesc Măria Sa a trăit! Câ eraţi de vârsta mea când viaţa v-a copleşit! Eu mă plimb prin lume şi îmi trăiesc visul de boschetar pe principiul „cei săraci cu duhul”. Ce gândea tânărul Mihai? V-aţi dorit vreodată să fiţi un om de rând, să nu simţiţi pe umeri soarta unei naţiuni întregi?
Eu politica nu o înteleg. De când am citit "Ferma animalelor" şi "1984" mi-am dat seama că democraţia nu are cum să funcţioneze. Deşi nu reuşesc să îmi scot cărţile astea două din cap (ce l-o fii apucat pe Orwell să le scrie nu ştiu! Nu găsea alt mod să terorizeze lumea?!) încerc să păstrez totul cât mai simplu. Mă aflu în România anului Domnului 2012. Nimic nu mai merge. „Mai”-ul este folosit in fraza precedentă în mod abuziv. Cetăţeanul turmentat întreba „Eu cu cine votez?”. Întrebarea rămâne valabilă după mai bine de un secol. Suntem în prag de colaps: economic şi mai ales moral. Românii, oameni cu frica lui Dumnezeu şi liniştiţi de alt fel, nu au mai suportat şi au ieşit în stradă sperând că ceva se va întâmpla. Se uită unii la alţii şi parcă se întreabă: „Nu vrei tu să iei cârmele? Nu...eşti şi tu doar supărat ca şi mine? Păcat. Dar tu?”. Chirilă spune în blogul lui că ar trebui să apară acum o nouă clasă politică nepătată de nimic, că este de datoria noastră să împingem oamenii în faţă, oameni competenţi şi necorupţi. Deja am complicat lucrurile. Din păcate bunele intenţii si „necorupţia” nu sunt suficiente pentru a scoate ţara din impas. Aşa s-a născut ideea că Măria Sa s-ar putea întoarce, că România ar redeveni o monarhie constituţională.
Fac o plecăciune în faţa acestei idei. Apoi mă gândesc la filmele din evul mediu cu cavaleri, regi şi prinţese. Sunt descendenţii Măriei Sale. Căsătorii încheiate pentru binele economic al ţării. Sângele albastru păstrat în familie. Veri căsătoriţi cu verişoare pentru că nimeni nu este demn să păteze sângele. Îmi apar în minte castele luxoase şi grădini căt Făgăraşul în care fiicele dumneavoastră se plimbă pe caii albi. Apoi tăranii care muncesc până nu le mai deosebeşti mâinile de lopată pentru a plăti taxele cerute de curte. Gândurile mi-o iau razna şi ajung să constat că aşa s-a născut comunismul. Ura împotriva burgheziei. Ororile acestui regim politic le ştiţi mai bine decât mine. V-aţi lepădat şi Maiestatea Dumneavoastră ca şi bunul nostru rege Carol I de titlul de „Hohenzollern”, de legea salică tocmai pentru noi românii. Nu aţi vrut să lăsaţi ţara în mâna vărului Karl Friedrich. Aţi lăsat portiţa deschisă. Dacă poporul român va vrea, regele se va întoarce şi aţi avut grijă să fie un monarh român. Chiar dacă îl cheamă Duda. Maiestate vă implor să mă iertaţi, dar numele acesta este incredibil de haios. De pe capul meu plecat în faţa prinţului nu pot să şterg zâmbetul.
Stiţi Maiestate că eu nu am fost în viaţa mea în stare să ţin regim? Ca orice adolescentă screlozată mă consideram grasă. „ De mâine nu mai mănânc nimic”. Reuşeam de cele mai multe ori să mă abţin până seara când toată lumea dormea şi mă năpusteam la ciocolată. Pe principiul „ Dacă nu te vede nimeni, nu se pune”. Dacă ar fii uşor să ţii regim, am fii o planetă de frumoşi. Aşa e şi cu politica. E greu să mănânci salată verde când ai frigiderul plin de ciocolată. Din păcate am ajuns să cred că nu oamenii sunt corupţi ci poziţiile pe care le ocupă. Dă-i puterea celui mai cinstit om din lume şi în scurt timp va devenii ca cei dinaintea lui. Se va trezi în fiecare dimineaţă cu cicolată la colţul gurii!
Dar nu am descoperit eu roata. Au gândit şi alţii mai deştepţi ca mine asta cu mult înaintea mea. Cred că asta a gândit şi tânărul Mihai când a trebuit să aleagă între comunişti şi fascişti.
Vă respect şi mai mult pentru demnitatea pe care aţi arătat-o în anii de la Revoluţie încoace. Dar mă înclin încă o dată în faţa Măriei Sale şi vă rog faceţi-vă milă încă o dată de sufletele răzeşilor, tăranilor şi boierilor Dumneavoastră. Daţi-le un semn dacă îi mai vreţi şi unul dacă nu îi mai vreţi.
La sfârşit v-am întrebat dacă vorbiţi româneşte.Vorbisem o noapte întreagă şi de abia la sfârşit mi-a trecut prin cap să vă întreb daca aţi înţeles vreun cuvânt din ce am zis. În ce limbă v-aţi crescut fiicele? În ce limbă vă cereţi iertare pentru păcatele comise?
Maiestatea Sa se uita la mine cu drag şi avea un surâs ironic pe buze. Mi-a spus doar atât: ”Nu eşti săracă cu duhul pui de român...”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu