Souless

Am reusit sa dilat timpul. Ma uit la ceas. E ora 15:07. Ascult o melodie, mananc, citesc un articol, scriu un mail, vorbesc la telefon. Ma uit iar la ceas. 15:10. O iau de la capat. La un moment dat ma opresc. Si respir. Adanc. Ca si cand nu am mai respirat niciodata pana atunci. Am uitat sa respir, ma gandesc. Aerul nu imi ajunge la suflet.
Plec sa ma plimb. Poate ca e de vina aerul statut si neaerisit din camera mea mare si rece.
Vad oameni, masini, strazi aglomerate. Aceleasi din totdeauna. Totusi nu ma mai satur sa le privesc. Picioarele refuza sa se opreasca. Kilometrii se tot aduna si gandurile sunt din ce in ce mai dese. Ceasul? 15:20.
M-am lamurit. Nu camera este de vina. Nu am uitat sa respire. Aerul nu ajunge la suflet pentru ca nu mai are unde sa ajunga. Sufletul mi l-am pierdut. Am intrebat-o pe doamna de la ziare daca nu cumva l-a vazut. Nu am asteptat raspunsul pentru ca mi-am dat seama ca nu il vreau inapoi. In fond, cine are nevoie de suflet? Nu e ca si cum mi-as fii pierdut o mana sau un picior. E doar un alt suflet printre milioanele la fel ca el.
Ma intorc acasa. Si constat ca imi lipseste si zambetul. De el imi era drag. S-o fii dus dupa suflet…

Amarillo

1.10.2008
" Am inceput facultatea azi. A fost o zi identica din punct de vedere meteorologic cu cea de anul trecut. Adica a fost soare si eu am fost frumoasa.
De doua zile nu mi mai este frica, nu imi mai vine sa ma uit in continuu la House, am chef sa ies din casa, nu mai mananc ca o punga rupta in 3 parti. Si socul cel mai mare: am avut pofta de un film. Ceea ce inseamna ca viata mea mi-a recapatat interesul, ca viata mea ireala din House nu mai este atat de atractiva.
Ceva m-a tras inapoi pe Pamant..."

5.10.2008
"(...)si am vazut pe malul lacului doi tineri care se tineau in brate si se pupau. Nu erau vulgari asa cum sunt majoritatea, cuplurilor asezate pe iarba parcurilor bucurestene, nu se cautau unul pe altul cu instinct ci cu iubire. Stiu asta pentru ca primul meu impuls a fost sa arunc cu castana pe care o aveam in mana dupa ei. A fost un impuls pe care am incercat apoi sa mi-l explic. Ea il saruta cu atata afectiune si pasiune incat m-a facut geloasa. Eu nu am sarutat asa niciodata. Iar castana am cules-o pentru el. Ma gandeam sa i-o dau cu cele doua ghinde pe care le-am luat de pe jos tot pentru el si sa ii spun ce este toamna mea. Probabil ca nu le-ar lua niciodata"

"Cineva sa opreasca armata de soldati care defileaza in stomacul meu, sa ii spuna cineva creierului meu sa inceteze sa mai secrete atatia hormoni si mai ales, sa il scoata cineva din mintea mea pe el cel al carui nume nici nu il mai pot pronunta pentru ca ma ia ameteala"

Ar trebui sa dorm mai putin

Urasc din ce in ce mai mult persoana care se uita la mine seara in oglinda. Dimineata sunt prea adormita ca sa ma pot uita cu atentie la ceva. Si e cu siguranta mai bine asa, pentru ca nu as putea sa incep ziua urandu-ma. Vointa mea a ramas undeva in Austria, fata aceea interesanta pe care o descopeream in fiecare zi cu placere din ce in ce mai mare a ramas la liceu. Si as fi atat de lasa sa spun ca facultatea este de vina, ca voleiul este de vina, ca prietenii mei sunt de vina, ca parintii mei sunt de vina. Dar ce usor ar fii…poate ca nu m-as mai uri atat.
Ma agat de fiecare firicel de lucru din ce am ajuns sa numesc vechea mea viata.
Speranta e singurul lucru care ma face sa zambesc.
Si ma gandesc cateodata: POT tot, trebuie doar sa imi doresc asta foarte tare!

M-am hotarat sa devin femeie

M-am hotarat sa investesc in superficial. M-am hotarat sa ma ingrijesc mai mult de aspectul meu fizic. Ce ar putea intra in categoria asta?...Pai in primul rand mainile. Am niste maini prin excelenta oribile. O sa am ceva de munca, tinand cont ca am mai avut de cateva ori tentative de a le infrumuseta si am ratat de fiecare data. Ce e ciudat e ca de fiecare data cand am vrut sa fac o schimbare de look a fost vorba de un baiat. Acum simt ca pur si simplu nu mai pot sa merg in bocanci cu ghiozdan. Stiu ca o sa imi fie greu pentru ca eu nu sunt farduri, tencuieli, zorzoane si mai ales eu nu sunt GENTI. Urasc gentile, dar din pacate nu pot merge in pantofi si cu rucsacul meu iubit de munte.
Mainile sunt un proiect pe termen lung. Insa, un pas important pe care il voi face curand este achizitionarea unei perechi de pantofi. Poate cu acea ocazie imi voi mai lua si o camasa sau o bluza mai eleganta. As putea chiar sa exagerez cumparandu-mi o fusta.
Un alt proiect pe termen lung este sa imi bronzez pielea creponata si celulitica. Dar cum nu imi place la mare si nici vara aceasta nu vad cum as putea ajunge macar cateva zile sa o vad o sa apelez la un minunat set de lotiuni autobronzante. Un costum de baie imi voi cumpara totusi (din banii de bursa).
Tenul ar fi pasul urmator. Din fericire nu mai am cosuri, dar cine stie cand or sa se intoarca. Oricum ar fi e bine sa ai un ten curat. Asa ca in fiecare seara imi dau cu crema si cu lotiune astringenta.
O regula ce incerc sa mi-o fixez bine de tot in cap si in viata: “nu mai pleca niciodata nearanjata de acasa”. Nu mai esti un copil ce isi poate etala sufletul prin fiecare por, acum esti mare, trebuie sa astupi tot ce tine de interior. Nimeni nu trebuie sa vada ca acel cos ce tocmai ti-a iesit in frunte pentru ca este o revarsare a nemultumirilor, frustarilor tale. Esti chiar tu! Si nu poti permite ca ceilalti sa te vada asa. Cearcane! S-a dus vremea lor, ele sunt nevoia de a da afara oboseala si ca om mare nu ai voie sa fi obosit, deci nu ai voie sa ai cearcane. Si cand tot zidul asta o sa fie gata am sa imi pot incepe viata de adult si de femeie.
Daca nu ar fi un cliseu (nu imi plac cliseele) m-as plange ca sunt femeie, dar de ce sa nu recunosc ca imi place. Nu am fost niciodata barbat asa ca nu compar. Ma gandesc doar la bancul pe care l-am ascultat azi dimineata la radio, cel mai misogin lucru pe care l-am auzit vreodata.
Am uitat ce era mai important! Ma vopsesc! Cu asta chiar renunt la adolescenta. Adolescenta mea a fost un pic atipica pentru ca nu am suportat toate lucruile pe care celelalte tinere le adora. Nu stiu de ce nimic nu ma oboseste mai tare ca shoppingul. Cand ma gandesc ca trebuie sa iau sute de magazine la picior, sa dau de fete obosite si sictirite de vanzatoare nesatisfacute si sa probez diferite articole care fie nu imi plac fie nu imi vin, ma apuca groaza. Shoppingul mi se pare cea mai grea proba in a fi femeie
Daca stau bine sa ma gandesc sunt pe cale sa fac o investite daca nu profitabila macar placuta. Imi construiesc un zid bun, o masca impenetrabila si pe deasupra o sa fiu si frumoasa, in sensul comercial, bineinteles. Ca ceva sau cineva sa fie frumos trebuie in primul rand sa existe. Asa ca un fard, un fond de ten, o hanta nu te pot face frumos cu adevarat. Pot crea iluzii …si asta si fac. Ajungi uneori sa te pacalesti chiar tu. Mainile unui stilist talentat pot face minuni. Dar pana cand? Cat iti poti intretine zidul? Si ce se intampla cand incepe sa se darame? Atunci incepe drama pentru ca atunci nu mai poti ascunde ceea ce o viata te-ai ferit sa arati. Atunci te intrebi daca a meritat. Nici batran nu am fost niciodata asa ca nici asta nu pot spune cu siguranta.
Ceea ce stiu sigur e ca m-am hotarat sa devin femeie.