Oana Pellea spunea în jurnalul ei ceva ce părea furat din gândurile mele: „Dacă aş fi pe Lună şi aş privi Pământul, aş avea nostalgia Pământului. Aş fi mult mai îngăduitoare. Întotdeauna distanţa modifică percepţia. Aud un greiere nebun, cântând afară. Realilzez că dacă aş fi singură pe Lună privind Pământul şi aş auzi un greiere cântând undeva, lângă mine, singurătatea n-ar mai avea înţeles. Îmi place să-mi închipui, când un om mă dezamăgeşte sau îmi face rău, cum aş privi totul de pe Lună (...) De pe Lună, greşelile sunt toate aproape copilăreşti şi foarte uşor de iertat”.
Ani buni am căutat o Lună. Acum caut un greiere.
Mai rămâne întrebarea cine de la cine a furat. Dar până la urma nu e deloc important cine a inventat roata. Important e să merg din nou pe bicicletă.